Cum pilotezi motocicleta alături de un grup de motociclişti.

Planurile făcute rapid se uită rapid.

Sâmbătă seara, la o bere, un grup de 10 prieteni motociclişti decid ad-hoc că mâine ar putea s-o taie până la Sibiu şi-napoi. Gata, duminică dimineaţă decid să se întâlnească la ultimul peco de la ieşirea din oraş, pe la 8 jumate. Toţi sunt experimentaţi, aşa că nu e nevoie de un lider de grup. Însă dezorganizarea apare chiar dinainte de a porni la drum: primul a ajuns înainte de 8, ultimul – cu puţin după ora 10. Primul venit e deja nervos şi porneşte înainte, ultimul mai insistă să bea şi el o cafea. Pe drum, fiecare vrea să recupereze timpul pierdut şi accelereză printre maşini, prin sate aglomerate, peste linii continue. După jumătate de oră şi 2 sate traversate, grupul se risipeşte şi se  întinde pe circa 20 km între primul plecat şi ultimul care încheie convoiul. Fiecare încearcă să îî ajungă pe ceilalţi. Realizând lipsa de distracţie, dar fără să anunţe, primul se opreşte să îi aştepte totuşi pe cei din urmă. Numai că următorii doi nu îl zăresc şi trec fulger pe lângă locul lui de popas… Ideea unei noi regrupări cade şi astfel se reia cursa fără nici un scop: 10 idioţi aleargă ca oile, uitând complet ceea ce planuiseră cu nici 12 ore înainte, un touring împreună, uşor, relaxat, cu pauze dese pentru poze şi ţigară şi distracţie autentică pe doo roţi.

Deci, cum?

Mersul în grup alături de alţi motociclişti presupune două variante: un grup străin despre care nu ştii cum reacţionează la drum şi un grup din care faci parte, îi cunoşti pe toţi  şi ştii cât de mult te poţi baza pe reacţiile fiecăruia. În ambele situaţii regulile sunt aceleaşi, dar răspunsul la condiţiile de drum poate fi diferit. Un număr mare de motociclişti (întrunirile moto) călătoreşte ideal în grupuri mici de 5-6 motociclişti, fiecare cu liderul său, pentru că în localităţi un grup prea mare se sparge oricum la semafoare sau la cedările de prioritate.

Dar un grup mare nu e mai puternic?

Nici nu se pune problema. Un grup de 20-30 e destul cât să irite toţi ne-motocicliştii din trafic. Unul de o sută deja e enervant. Şi e normal să fie aşa: imaginează-ţi câteva zeci de motociclişti care prind în formaţie un autoturism, pe autostradă. Chiar dacă nu ar exista niciun idiot printre motociclişti care să se spargă în scheme sau să îl şicaneze, şoferul tot e distras din absolut toate unghiurile. Şi, cum tot acest grup are peste 120 km/h, gândeşte-te la reacţia automată a şoferului când îşi dă seama cu 100 de metri înainte, că e gata să-şi rateze ieşirea de pe autostradă…

Aşadar, un grup eficient are maxim 5-6 membri cunoscuţi între ei care-şi decid un lider al grupului, precum şi un închizător de grup. Traseul este deja planificat, se ştiu cu exactitate opririle şi se stabilesc semnalele vizuale pentru manevre în mers (se semnalează anunţarea unui obstacol pe stradă, a unui radar, a unei semnalizări uitate aprinse sau a unei opriri neplanificate). Sau se folosesc dispozitive intercom cu rază lungă de acţiune.

Gaşcă, pe motoare!

Experimentaţii ştiu deja trei reguli de bază:

1. La drum întins, se merge în formaţie zig-zag, începând cu liderul în stânga, lângă axul drumului.

2. Pe drum virajat sau la intratrea-ieşirea de pe o autostradă (sau DN), se merge în linie, pe calea deschisă de lider.

3. Distanţa faţă de ceilalţi creşte o dată cu viteza.

Formaţia de tip zig-zag ajută membrii grupului să se observe unul pe altul în oglinzi sau cu ajutorul vederii periferice.  În formaţie zig-zag, evitările şi frânările se fac în siguranţă. Mersul în tandem, doi câte doi e o prostie, din motive evidente. În grup, fiecare trebuie să se asigure că are spaţiul său de siguranţă şi că în acelaşi timp, se află în unghiul de vizibilitate al oglinzii celui din faţă. Liderul trebuie să simtă ritmul grupului şi să nu-l forţeze peste limitele fiecărui membru. Depăşirile în cadrul grupului se fac obligatoriu prin stânga şi doar când cel din faţă semnalizează permiterea depăşirii. Dacă doreşti să treci în faţă dar motociclistul dinaintea ta nu îţi da OK-ul, fii sigur că are un motiv serios pentru asta. Fiecare membru din grup observă întregul traseu şi nu doar îl urmăreşte pe dinaintea lui: în caz de frânare urgentă, nu te laşi hipnotizat de stopurile celui din faţă în care vrei (de fapt speri) să nu intri, ci cauţi deja o alternativă de evitare şi oprire în siguranţă.

Staţi bre, să vă ajung din urmă!

În cazul în care ai rămas în urmă, nu te panica. Chiar dacă nu mai ai grupul în câmpul vizual, eşti la maxim 2-5 minute în spatele lor. Fie cunoşti unde grupul a stabilit următoarea oprire, fie opreşti tu însuţi şi suni să anunţi grupul că merge prea repede. Să te decizi să recuperezi avansul pierdut e o prostie. Înseamnă că vei aborda traseul cu o viteză care trece dincolo de îndemânarea ta şi la prima curbă legile fizicii ar putea interveni cum nu te-ai aştepta…

Ce altceva?

+depăşirile vehiculelor se fac rând-pe-rând de către membrii grupului, numai după ce fiecare a trecut în faţă suficient cât să înceapă depăşirea şi urmatorul.

+opririle se fac numai unde este suficient spaţiu pentru ca tot grupul să iasă de pe carosabil. Liderul continuă mersul şi în spaţiul de oprire pentru ca toţi din spatele său să poată intra în siguranţă.

+în cazul în care se alătură şi vreun idiot grupului şi încă nu se ştie că e fratele lu’ Rossi, e bine să fie lăsat să depăşească pe toată lumea, inclusiv pe lider, care cu prima ocazie va trage grupul pe dreapta astfel încât idiotul să aibă deja 10 km avans până să-şi dea seama că se aleargă singur.

+scurt pe doi: părăseşte imediat orice grup care te pune în pericol în trafic. Singur şi viu sună mai bine decât singur.

Trackbacks (0)

  1. No trackbacks yet.

Comments (1)

  1. mai 11th, 2010 at 10:16 | #1

    Posibile adaugiri:
    * ca si pe munte, cel mai experimentat merge ultimul, iar urmatorul ca experienta merge primul.
    * n-ati scris nimic despre semnele de baza din cadrul grupului, ele fiind foarte importante
    * pe ploaie distantele in grup trebuiesc marite; la fel si pe coborarile abrupte sau serpentinele stranse
    * in rest grupul trebuie sa fie suficient de compact sau “scurt” pentru a nu permite infiltrarea masinilor in el.
    * Asta nu inseamna ca nu trebuie lasati conservarii sa depaseasca grupul. Dimpotriva, decat sa-ti mearga o masina “in fund”, mai bine semnalizezi grupul sa incetineasca un pic, sa se dea cat mai pe dreapta, pentru ca masina sa poata depasi. In felul asta scapi de surprize din partea ei.
    * foarte important pe drumurile cu mai multe benzi este asigurarea benzii la schimbarea ei. Astfel inchizatorul schimba primul banda asigurand-o astfel pentru restul grupului fata de traficul din spate
    * nu recomand mersul in grup pe drumuri extrem de aglomerate (DN 1 duminica seara), in orase mari (de ex cand treceam prin Ploiesti din cauza lucrarilor la centura – ne vedem la iesire si refacem grupul)

Leave a Reply





stack