Cum să devii un motociclist (mai bun) – 1

-1-

Înveţi cum să conduci o motocicletă abia atunci când ai prima motocicletă. Şi, când crezi că ai învăţat deja cum se stăpâneşte motocicleta, ai parte de o nouă oportunitate de a conştientiza riscurile conducerii unei motociclete:  primul accident. Primul accident este foarte asemănator cu “aproape primul accident”. Adică acele situaţii din care ieşi la limită şi după care faci o cruce mare pentru că ajungi intreg acasă.

Indiferent că ai avut primul accident sau că erai cât pe ce să îl ai, aceste situaţii trebuie să fie destul de motivante pentru tine ca să îţi dai seama că perfecţionarea tehnicii tale de a conduce motorul este un proces continuu, prin încercări repetate, în condiţii diferite de trafic, de vreme, de anotimp, de viteză, de anturaj etc.

Problema cu tehnica încercărilor repetate este că majoritatea situaţiilor periculoase sunt ascunse. De exemplu, s-ar putea să nu intuieşti cât de periculos poate fi un bumper de viteză traversat la 80 km pe oră, până când unul nu te pune jos. Ideea mea este că tehnica încercărilor repetate poate fi dureroasă sau scumpă, sau ambele la un loc: îţi va lua mult timp să te înveţi să conduci motocicleta şi va trebui să îţi aminteşti zilnic că nici mâine nu vei fi un motociclist profesionist.

Acum câţiva ani, un motociclist binecunoscut şi experimentat din Iaşi (era vicepreşedintele clubului ieşean East Side Dogs) a sfârşit la doar 27 de ani într-un accident stupid: nu a putut evita o vacă de pe carosabil. După el au mai urmat câţiva care au murit în acelaşi fel. Ceva nu este in regulă aici: forumurile moto sunt leşinate la acest capitol, aşa zisele asociaţii de motociclism la fel. Ordinea e invariabil aceeaşi: tânar motociclist – accident fatal – ştire jalnică în mass-media – mesajele R.I.P. pe forumuri (+simbolul acela cu laleaua adăugată lângă cuvântul rip ce frizează ridicolul) – eventual miting în memoria decedatului – eventual petiţie online pentru mai multă siguranţă în trafic.

Şi gata! Mâine moare altul şi totul se repetă de la capăt.

Nimeni nu recunoaşte însă nevoia de training specializat în conducerea motocicletei. Motocicliştii experimentaţi nu au nevoie, că – deh – de asta se cheamă experimentaţi (ai remarcat, evident, că şi ieşeanul de mai sus era un experimentat) , iar amatorii fie nu au timp, grăbiţi fiind să ajungă experimentaţi, fie pentru unii este prea târziu deja…

Trackbacks (0)

  1. No trackbacks yet.

Comments (0)

  1. No comments yet.

Leave a Reply





stack