Muşchii de sub cască: Cum ridici o motocicletă căzută.

Gata – e jos. Culcată. Tu eşti singur. Ai tot timpul să te gândeşti la cauze şi consecinţe mai târziu. Acum doar fii calm dar rapid şi lucrează în ordinea asta: întâi cu capul, apoi cu muşchii.

1. Evaluează zona. Asigură-te întâi ca eşti în stare să o ridici. Apoi ai grijă la trafic şi la suprafaţa de contact. Trebuie să fii sigur că timp de 3-5 minute poţi sta în mijlocul drumului. Dacă sunt bucăţi de carenă sau piese împrăştiate pe asfalt, culege-le înainte de a ridica motorul, pentru că ulterior vei uita de ele.

2. Verifică motorul. Nu intra in panică dacă observi scurgeri de bezină – nu se vor aprinde decât dacă eşti idiot şi te apropii să le verifici în timp ce sa tragi o ţigară. Ai grija la suprafeţele încinse. Scoate cheile de contact. Scoate-ţi casca dar pune-ţi mănuşile înainte de a începe.

3. Stânga sau dreapta.  Dacă motorul e căzut pe dreapta, te poţi numi pe jumătate norocos: tragi cricul lateral si bagi in viteză. Dacă motorul e căzut pe stânga, trebuie sa te bazezi doar pe tine. Ai grijă în situaţia asta să nu te ia valul: odată ce l-ai ridicat sa nu îl impingi de bucurie pe partea cealalta. Vei avea parte de dublă distracţie.

Să ne ridicăm mândria de jos, deci:

a. Eşti în dreptul şeii. Întoarce-te cu spatele la motor şi, lăsându-te puţin pe vine, poziţionează-te astfel încât, când motorul va fi ridicat, fundul sa se aşeze natural pe marginea şeii. Apucă ghidonul si trage-l în sus până partea din faţă a roţii atinge asfaltul.

b. Vei găsi uşor punctul de echilibru al motorului. El se sprijina fie pe scutul motorului, fie pe crash-bar, fie pe suportul de picior. Până la 45 de grade, va fi uşor de adus. Ţii spatele drept, apuci ferm mânerul drept cu stânga ta (sau mânerul stâng cu dreapta), în timp cu cealaltă mână găseşti un punct solid (dar nu încins) din partea din spate a motorului. Amandoi sunteţi pregătiţi pentru revenirea la verticală.

c. Abia de aici intri tu in joc. Reţine că eşti un cric hidraulic în acest moment: nu foloseşti muşchii braţelor, nici pe cei ai spatelui. Foloseşti doar forţa picioarelor. Te apeşi ferm în pământ îndreptând genunchii în timp ce fundul sau şalele câştigă o zonă de contact tot mai mare din suprafaţa şeii, apăsându-se puternic în aceasta.

Gata. Motorul e sus inapoi.  Nu îl porneşti imeiat ci îl asiguri si te odihneşti un pic.

De băgat la cap:

La ce trebuie să fii atent când trebuie sa ridici un motor: la trafic, la resturile de piese, la suprafeţele alunecoase, la suprafeţele aflate în pantă, la părţile încinse ale motorului şi la partea pe care a căzut.

Imagine de la CommunityChristianRiders.com

+++

Ai alte sfaturi? Zi-ne să le publicăm.

Trackbacks (2)

Comments (4)

  1. aprilie 22nd, 2010 at 13:47 | #1

    Nu va gravitisa ridicati mobra, graba strica treaba. Stand culcata ea nu se va strica mai rau decat s-a stricat cazand. Graba nu face decat sa va determine sa gresiti; ori sa apucati de unde nu trebuie, ori sa o aruncati pe partea cealalta.
    Atentie sa nu apucati de parti fragile, gen carene spate, sidecase, etc; o sa va treziti cu ele in mana si, eventual, cu mobra pe tendonul lui Ahile. Ghidonul apucati-l stric de manson, nu de comenzi, leviere, oglinzi, etc, chiar daca uneori acestea par mai la-ndemana.
    Daca exista martori, deobicei acestia se uita fara sa intervina. Nu va sfiiti sa ii rugati sa va ajute. De cele mai multe ori ei nu au initiativa din cauza surprizei.
    A, si atentie la obiectele personale care e posivil sa va fi sarit din buzunare in cadere. La fel si cu casca pe care e intr-adevar bine s-o scoateti inainte de a ridica utilajul, din motive de confort in timpul efortului. Deci atentie la tot ce lasati pe bordura sau in alta parte in jur; unu: ca sa nu cumva sa calcati pe ele; doi: ca nu cumva sa le uitati acolo; si trei: in oras mai ales primii care apar la locul unui accident sunt ciorditorii.

  2. aprilie 27th, 2010 at 13:17 | #2

    Aia din poze e tehnica de ridicare cu cea mai mare priza la public. Ca diverse alte demonstratii, ea e executata in conditii perfecte, de exemplu cu mobre care culcate au un unghi cu suprafata. Si suprafata aia e de obicei o parcare cu mult loc, plata totdeauna, curata, fara praf. Dar pe drum, mai ales pe unul forestier, si in genral in situatiile reale, nu poti sa aplici totdeauna tehnica asta placuta ochiului. De aia mai exista si alte tehnici de ridicare, cum e si cea folosita de politie, cu apucatul cu amandoua mainile de ghidon, si cu sprijinirea mobrei cu genunchiul

    • aprilie 27th, 2010 at 13:57 | #3

      Nu e vorba de priza la public. Este cea mai folosita tehnica, atunci cand iti ridici singur motorul. In acelasi registru, tehnica ridicarii de ghidon se preteaza la motocicletele care se sprijina cazute fiind, pe genti laterale solide (asa cum sunt BMW-urile din dotarea Politiei Rutiere), deci si tehnica de care mentionezi tu suna cel mai bine…cand o citesti. Dar daca ai posibilitatea, te rugam sa o detaliezi si sa scriem despre ea intr-un post separat. Intre timp, bafta cu vacuta nou inmatriculata – esti in blogroll.

  3. aprilie 29th, 2010 at 10:51 | #4

    :)
    am avut ocazia sa o exersez in poligon, mobra fiind culcata special langa un tufis, practic fara mare spatiu de manevra.
    ideea ar fi asa: intai intorci ghidonul maxim in sus (motoarele sun mai usoare in fata, deci poti sa ridici un pic fata cat sa intorci ghidonul) . apoi, cand mobra e cu roata fata spre cer, te lasi pe vine langa ghidon, in asa fel incat sa te apropii cat mai mult cu bazinul (unde e centrul tau de greutate) de punctul unde vei face priza. apuci cu ambele maini de manson, incercand sa tii spatele cat mai drept. apoi, cu pasi mici, impingi – ajutandu-te tot de forta picioarelor, ca la cealalta tehnica. cand ai ridicat de-ajuns de mult cat sa iti intre genunchiul sub ea, il bagi acolo si o sustii, ocazie buna sa odihnesti un pic mainile. procesul se continua pana mobra e la verticala.
    numai bine!
    ;)

Leave a Reply





stack