Prima dată: experiența povestită de o pasageră.

…desi am si facut scoala moto, plimbarea facuta ca pasager a echivalat pentru mine cu primul drum pe motor.

Iar asta pentru ca ceea ce testezi pe poligon, senzatiile pe care le testezi la maxim 20 km la ora (cand intorci la inceputul circuitului) si invartelile in cerc, nu se pot compara cu senzatia la drum intins sau oras.

A fost o experienta extraordinara! Prima data cand am mers cu avionul, tot ce putea sa spun era “oh, boy! oh, boy!”. Voiam sa se opreasca avionul si sa cobor. Cam la fel a fost si la prima mea plimbare cu motorul ca pasager si in trafic. La inceput mi-a fost frica, m-am simtit expusa, mi se facea frica la fiecare balta, punga purtata de vant, prost cu masina care facea o manevra proasta. In primele 5 minute mi-am dat seama ca treaba asta cu mersul pe motor nu e chiar de colo, iar daca nu as avea in credere in cel care e la ghidon, m-as fi dat jos in secunda doi. Motociclistul in acest caz este Lucian, omul din spatele 2oo.ro

Orele pe poligon s-au dovedit a fi utile in anumite situatii pentru ca am simtit ca reactionez automat, spre exemplu la curbe. Dar chiar si asa primele 5 minute au fost mai emotionante decat mi-ar placea sa recunosc. De unde atatea emotii la acest drum? Doua motive:nu poti sa compari experienta de pe un poligon (dupa cum spuneam) si, in plus, lucrurile se vad altfel cand vezi numai jumatate din ce se intampla.

Pe poligon, singurele obstacole sunt jaloanele si betonul foarte prost (ex Poligonul Ilioara din Bucuresti). In trafic, un obstacol e la tot pasul: o groapa, o balta, un pieton, o masina care pune brusc frana, un caine care latra la roti, o pata de ulei. In poligon mergi cu o viteza mult mai mica decat in “viata reala”. Am simtit ca la viteza, daca nu am pozitia corecta, imi iau zborul de pe motor, iar el nu a depasit 100km/h.

In plus simti nevoia sa vezi ce e in fata. Iar faptul ca nu vezi imaginea de ansamblu contribuie la sentimentul de nesiguranta. Iar chestia asta am remarcat-o in momentul in care el se apleca putin, sau intorcea capul, iar eu vedeam in fata toata imaginea. Brusc, ma simteam mai in control, mai stapana pe situatie.

All in all, daca iti place, iti place mult. Daca nu, nu iti imaginezi de ce ar vrea cineva sa mearga pe motor. Nu exista jumatati de masura. Mie, dupa ce am trecut de primele 5 minute, mi-a placut mult.

Insa week-end-ul trecut am fost la SMAEB si am vazut parcul cu motociclisti. Lume pestrita, pe care o leaga pasiunea pentru motor. Frumos. Dar am vazut si lume pasionata de imaginea pe care o aduce un motor: fete cu tocuri si blugi rupti pe motor, si o geaca de piele (sau imitatie) fara nicio protectie decat casca. Eu mi-am cumparat geaca, manusi si protectie pentru picioare si ma gandeam ca daca ne sare o minge in fata ne racaim de asfalt vreo 10 metri lejer. De cate ori punem brusc frana cu masina? Ne asteptam sa nu fie la fel si cu motorul? Atunci sa dam Cezarului ce e al Cezarului si sa ne punem protectia pe noi. :)

Asfalt uscat!

Trackbacks (0)

  1. No trackbacks yet.

Comments (0)

  1. No comments yet.

Leave a Reply





stack